 | 06:00 |  | Vânătorii de nazişti | Acum la TV
Poveştile organizaţiilor, grupărilor şi indivizilor care i-au vânat pe criminalii de război nazişti, a hăituirii acestora şi a luptei pentru echilibrarea balanţei justiţiei.
Adolf Eichmann a fost ofiţerul SS însărcinat cu transportarea evreilor în lagărele germane de exterminare. S-a achitat de această sarcină cu zel şi eficienţă. În august 1944, Eichmann i-a raportat lui Hitler că patru milioane de evrei au fost anihilaţi în lagărele naziste ale morţii şi că alţi două milioane au fost împuşcaţi sau ucişi în camere de gazare mobile. În 1945, Eichmann a fost arestat de către Aliaţi, dar în anul următor – fără să-i fie recunoscută identitatea – a scăpat şi a dispărut. Motivele şi mecanismele prin care a reuşit să scape formează obiectul unei controverse. Agenţii Mossad au urmărit cu scrupulozitate orice indiciu până când, la sfârşitul lui 1959, au descoperit că Eichmann locuia la Buenos Aires şi că îşi schimbase numele în Ricardo Klement. Vânarea lui Eichmann a iscat o controversă imensă, pentru că întreaga operaţiune a fost ilegală. În 1961, Eichmann a fost judecat în Israel într-un proces televizat în lumea întreagă, a fost găsit vinovat de crime împotriva umanităţii şi a fost spânzurat.
Vânătorii de nazişti i-au hăituit pe unii dintre cei mai detestaţi oameni de pe pământ, criminalii de război nazişti. Uneori au făcut-o cu cele mai nobile scopuri, alteori în feluri care, dezvăluite, i-ar oripila chiar şi pe propriii lor susţinători. Crimele celor urmăriţi fuseseră oribile şi, pentru ele, aceştia trebuiau să plătească. Mulţi erau pregătiţi să-i urmărească pe făptaşi până când se va fi făcut dreptate – de la Churchill la SAS, de la strategii care au plănuit debarcarea din Normandia până la Mossad. Aceste poveşti despre hăituire şi despre lupta pentru echilibrarea balanţei justiţiei sunt pline de dramă şi tragedie.
| |
