Miturile comunismului
(redifuzare)Moderator Irina Luca Povestea metrouluiPrintre ideile de dezvoltare ale capitalei lansate în perioada interbelică s-a numărat și cea a construirii unei linii de metrou. În Londra se circula prin subteran din 1863; în Budapesta din 1896, ba chiar și la Moscova exista metrou din 1935. Situația era, însă, potrivnică înfăptuirii unei linii de transport subteran în România anilor ’30-‘40. A venit și Cel de-al Doilea Război Mondial, iar peste aceste proiecte s-a așezat praful. Bucureștiul nici nu îndeplinea în acele vremuri un criteriu de bază pentru construirea unei linii de metrou: după primul Război Mondial, capitala avea mai puțin de 400.000 de locuitori; înaintea celui de-al Doilea Război Mondial se apropia de un milion și de-abia în anii 70, depășise 2 milioane de locuitori. Abia în acel moment situația devenise critică: „oamenii muncii”-cum erau denumiți cetățenii-nu mai puteau ajunge la timp la serviciu. Se impunea, așadar, dezvoltarea circulației subterane. Rămânea, însă, o altă problemă: terenul pe care este amplasat Bucureștiul este destul de nisipos, din cauza apelor care îl străbăteau. Voința politică a fost, însă, mai puternică și, în 1972 s-a luat decizia ca pe sub cartierele din București să circule metroul. Nicolae Ceaușescu dorea ca metroul să fie o realizare exclusiv românească, așa că nu a apelat la cei care realizaseră astfel de sisteme de transport în străinătate. Nu a consultat pe nimeni nici la capitolul know-how și nici pentru a aduce unelte de forat care să le ușureze munca oamenilor. Primul tronson urma să lege fabrica de mașini agricole Semănătoarea de platforma industrială Timpuri Noi. Lucrul a început în septembrie 1975, iar 4 ani mai târziu, în noiembrie 1979, bucureștenii puteau urca în vagoane. Desigur, vagoane făcute în România, la Întreprinderea de Vagoane Arad. Rețeaua de transport subteran a Bucureștiului se dezvolta, la început, cu o viteză de aproape 2 kilometri pe an. Pare puțin, dar, să nu uităm, era o premieră în România! Muncitorii au căpătat experiență și au ajuns repede la un ritm de 4 kilometri pe an. Era incredibil! Doar metroul din Ciudad de Mexico înainta mai repede! În 1989, Bucureștiul avea aproape 60 de kilometri de metrou. Călătoria cu acest mijloc de transport în comun a devenit o obișnuință, atât pentru bucureșteni, cât și pentru cei care veneau în capitală cu treburi.Invitaţi:Mihai Barbu, presedinte CA MetrorexMircea Apostolescu, jurnalist Radio Bucureşti FMProducători: Raluca Rogojină , Roxana TarhonReportaje realizate de: Raluca Rogojină, Roxana Tarhon, Irina Luca, Gheorghe Preda, Raluca TudorEditor coordonar emisie Luminița Iordănescu
