Program TV: Marti, 30.01.2024 | DocuBox HD  | |  |  |  | |  |  |  |  | Acum la TV |
Adauga in favorite pe pozitia: |  | 1 |  | 2 |  | 3 |
  | 13:00 |  | Misterul materiei întunecate
Acest film încearcă să arate cum invenţia cinematografiei nu a fost deloc inevitabilă şi cum s-ar putea să fi fost un simplu accident. Totul a început pe 28 martie 1798 în inima Parisului, în adâncurile unei încăperi întunecate, când Etienne-Gaspard Robertson a realizat una dintre primele proiecţii ale sale „Fantasmagoria” - făcând umbre şi spectre să danseze. Dar cum am trecut de la perfecţionarea lanternei magice la cinematografia fraţilor Lumière? Invenţia a luat naştere pe tot parcursul secolului al XIX-lea, din încrucişarea imprevizibilă a două căi paralele de cercetare - cea a jucăriilor cu scop educativ şi a fotografiei mişcării. Dispozitivele denumite iniţial optice (kinetograf, zoetropul, praxinoscopul şi fenakistoscopul), fără a uita de revolverul sau pistolul fotografic - au asociat tărâmul jucăriilor cu tărâmul gândirii, reflectând atât o fascinaţie pentru efectele magice produse de animaţie prin viteză, cât şi dorinţa de a înţelege anatomia umană şi de a analiza fenomenul vederii. Toate aceste dispozitive optice au izvorât literalmente dintr-o dorinţă de spectacol şi din dorinţa de a dobândi noi cunoştinţe. Robertson, Reynaud, Plateau, Muybridge şi Marey au dat startul acestei aventuri. Datorită acestor inventatori geniali, vom călători pe tot parcursul secolului al XIX-lea, oprindu-ne la Paris în 1895 în Salon Indien du Grand Café, unde a avut loc prima proiecţie publică de film. | |
 | 06:00 |  | Spărgătorul de gheaţă arctic
„Dacă poţi ajunge acolo, poţi ajunge oriunde”. Aceasta este viziunea oamenilor din întreaga lume despre New York. Acest reportaj aruncă o privire în culisele celei mai mici case de operă din lume, aflată în inima New York-ului. Tony Amato, fiul unui măcelar italian, s-a gândit şi el când a venit la New York în anii ´40 că ar putea reuşi, realizându-şi visul de a deţine o operă. Casa are 3 etaje înălţime şi trei ferestre late. Sala nu pare mai mare decât o cameră de zi, însă cele 107 de locuri sunt întotdeauna ocupate. Tony Amato continuă să fie centrul şi piesa de rezistenţă a acestei opere în miniatură. Având o înălţime de aproape 1,5 m, bătrânelul zbârcit pare să fie susţinut de propriile bretele. Vocea lui este persuasivă şi ochii lui sunt strălucitori. Dirijează, cântă, sare, râde şi mormăie, toate în acelaşi timp. La 88 de ani, Maestrul Tony Amato se află la mijlocul ultimei producţii din sezon. | |
|